Se afișează postările cu eticheta happiness. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta happiness. Afișați toate postările

duminică, 21 octombrie 2012

Cand ultima data ai facut ceva pentru prima data?


     Am început să trăiesc o nouă experienţă, care mă energizează şi nebuneşte în acelaşi timp. Pot să afirm că am avut parte de cele mai cool 4 zile. Cine ar fi crezut că poţi să petreci timpul mega plăcut şi calitativ alături de zeci de omuleţi drăguţi,deschişi, generoşi.
Chiar mă impresionează faptul că totuşi e posibil să combini utilul cu "foarte plăcutul".Au avut dreptate cei din Organizing Committee, când au zis că primul LTS la AIESEC nu se uită.
    Evident ca nu se uită, căci e ceva absolut nou,după "concepţie si constituţie" pentru membri noi. Mai sunt ONG-uri în Moldova, care dezvoltă capacităţile tinerilor, dar după cultura organizaţională, nici una nu cred că se compara cu AIESEC.


 Gossip&Wish boxes, Karate afiş, jocul Cimitir, Secret Friend, Sugar Cubes sunt elementele care nu pot fi povestite,dar trăite, căci anume astfel de 'chestiuţe', unesc oamenii şi crează o atmosferă caldă.(ingenios e cel care le-a inventat)
  Evident că şi trainng-urile, seminarele sunt de înaltă calitate, căci îţi fac introducerea într-o noua sferă a posibilităţilor de dezvoltare.
Personal, mă atrage la moment mult @, căci are de a face cu facultatea mea şi îmi previzualizează un viitor colorat şi încărcat cu responsabilităţi, aşa cum mie îmi place.
  Acum sunt la etapa de entuziasm maximal şi dornică să încep a acţiona, mai apoi va urma etapa cu alte impresii şi emoţii, care însă la fel vor adăuga valoare experienţei ca AIESEC-er.Şi cum zice Artur, să nu uităm că:
The more you give, the more you have.
Do what you like and like what you do
Is "My AIESEC" now.



joi, 27 septembrie 2012

Lucreaza, de parca nu ai avea nevoie de bani
Iubeste, de parca nimeni nu ti-a provocat durere
Danseaza, de parca nimeni nu te vede
Canta, de parca nimeni nu te aude
Traieste, de parca ar exista raiul pe pamant.

duminică, 19 august 2012

M-am redescoperit prin Wave Week Moldova


Sunt momente în viață când ești răpit de rutină și treptat îți pierzi din energie și sclipirea individuală.Anume atunci ai nevoie de o schimbare, de o nouă experiență care te-ar revitaliza și ți-ar schimba total unele viziuni.
OFICIAL pot zice că proiectul Wave Week Moldova mi-a deschis o nouă ușa spre propria personalitate. Niciodată nu aș fi crezut că aș putea să realizez propriul proiect de caritate alături de o echipă minunată...niciodată nu am crezut că am curajul de a interecționa cu mai mulți oameni minunați într-un timp atât de scurt.
Cât de mult nu regret faptul că am fost acceptată ca Staff in Training la acest proiect. O experiență absolut unică. E minunat când începi sa faci parte din familia WWM, o familie călduroasă, altruistă și mega pozitivă.
Dacă anul trecut am fost doar delegat și aveam misiunea să învăt volunteer&leadership skills, anul acesta am avut ocazia să urmăresc și să ajut la  dezvoltarea altor teenageri. Am primit o satisfacția care nu poate fi explicată în cuvinte. Plăcut să vezi dorință și ambiție crescând treptat în ochii viitorilor voluntari.
Pare atât de puțin..doar 6zile, dar nici nu aveți idee cât de productive pot fi aceste zile, atunci când este un orar bine stabilit, atunci când o echipă întreagă își investesc timpul lor, doar ca să îndrume niște adolescenți spre o nou drum(voluntariatul)
Anume Wave Week Moldova e capabilă să demonstreze tinerilor că serviciile în folosul comunității reprezintă de fapt îmbinarea perfectă între responsabilitate, dezvoltare și  distracție))

Mai multe fotografii le găsiți aici www.facebook.com/pages/Wave-Week-Moldova

marți, 31 iulie 2012

Hai sa radem ca copiii

     Nu știu cum voi, dar eu mă simt mega împlinită atunci când fac un omuleț să zâmbeasc. Uneori am senzația că exagerez în fapte și realizez asta, dar nu mă pot opri. E ceva straniu care nu-mi pot explica. Poate pentru unii care nu mă cunosc, ajung un clovn...dar de fapt nu, procedez astfel doar în prezența persoanelor care le cunosc și au simțul umorului. De fapt mă simt liberă și încerc să exprim această libertate prin orice acțiune și vorbă. Ultima vreme realizez că timpul trece prea repede și încep să apară schimbările vieții...pauze, despărțiri,responsabilităti, însă rămân amintirile vii în memoria noastră. Vreau să colorez fiecare moment posibil cu energie pozitivă, și doar alături de persoanele dragi sau pur și simplu simpatice, căci  recent am realizat că repede mă îndrăgostesc de prezența unor omuleți care pentru prima dată îi văd, dar prin câmpul lor magnetic mă atrag din prima.



Postare inspirată de afecțiunea pentru prietenele mele din copilărie, în special Dana, care recent a împlinit 19anișori <3


joi, 31 mai 2012

Absolvent?...nu, n-am auzit

Cum a zis Liuba, prima dată, după atâția ani am simțit ultimul sunet. Nu am stat pur și simplu în soare și am așteptat să se termine mai repede careul. Cu toții am avut emoții.... ne simțeam straniu, chiar nu ne venea a crede ca suntem în sfârșit ABSOLVENȚI.

miercuri, 9 mai 2012

I smile because I was designed so


   De ce majoritatea persoanelor așteaptă să se întâmple lucruri grandioase pentru a se simți fericiți și împliniți? De ce nu am putea să începem să trăim din lucruri mărunte, dar drăguțe?
  Știu că sună naiv să stai și să zâmbești doar de la simplu motiv că
…dimineață  razele soarelui au pătruns camera și ți-au mângâiat ușor fața cu căldura lor
…sau un copil dă din mânuțe atunci când mama lui încearcă să-l hrănească în parc
…sau  când vii la liceu și-ți vezi colegii somnoroși, care tot întreabă dacă ai învățat tema la biologie și cine fuge de la lecție(propunere care nu înceteaza să-și piardă farmecul din clasa 10)
…sau când fugi prin pădure și ai senzația că toată atmosfera din natură te energizează și mai mult
…sau îți proiectezi o vară nebună în minte, neglijând examenele, banii și timpul
etc.

Dar eu nu pot să nu zâmbesc de la toate acestea!
Pur și simplu nu mă pot abține! 


Și de fapt nu  mereu a fost așa…
  Recent am căpătat o libertate inexplicabilă în interiorul meu, care mă alimentează cu curaj în fiecare zi, în fiecare clipă…Pot chiar să afirm că am avut parte de o revelație…am început să iubesc pur viața…și prin pur am în vedere acel echilibru între inocență, nebunie, entuziasm, imprevizibil, sensibilitate, nesupunere.
 O să sune “narcis” dacă o să zic că mă simt de n-ori mai frumoasă atunci când zâmbesc?


marți, 17 aprilie 2012

Ador Paștele! doar atunci am ocazia să savurez lucrurile mici și valoroase. Și doar la țară, pot să-mi îndulcesc suflețelul cu iepurași, rățuște și tot ce-i mic și pufos <3

duminică, 25 martie 2012

25 martie în 35 poze (free hugs+chestii)

Astăzi a fost o zi plină de soare și îmbrățișări
 Mi-a plăcut fraza lui Andy: Să mergeți pe axa x și y, principală să nu stați pe loc :D
 Cineva nu mai poate de căldură, altcineva invers))
Mihaela nici nu vede câtă dragoste e din urma ei :D

vineri, 23 martie 2012

"I didn't fall. The floor just needed a hug"
                                                                                          (made me smile) 

luni, 19 martie 2012

10 motive de ce iubim vara

Inspirată de soarele de azi, am hotărât să scriu despre farmecele verii, la care visam pe tot parcursul anului



Vacanța
Și anume sentimentul cel unic de libertate, pe care îl simțim în interior, când sună ultimul sunet. Eliberarea de toate obligațiunile ce țin de învățătură și previzualizarea în minte a celor 3 luni pline de soare și distracție, ce urmează.





Soarele
Mult doritul și râvnitul soare, razele căruia ,noi toți dorim să le prindem în poze. Cum vara fără soare? E imposibil de imaginat. Câtă căldură și buna dispoziție inspiră doar fiind privit de dimineață ^_^ Dar cât de minunat e apusul și răsăritul privit vara? de nedescris....



luni, 12 martie 2012

O surpriza ce m-a lasat fara cuvinte

     Prima zi după vacanța de primăvară...Vin la școală, bucuroasă să-mi văd colegii și totuși încă cu gândul la vacanță... ca deobicei, noi nu ne săturăm de libertate... Când s-a început lecția, diriginta ne-a anunțat că facem ora clasei prima lecție.Huh..mai putem sa dormităm și să ne mai împărtășim cu impresiile și emoțiile încă "proaspete" din vacanță. Doi colegi, au ieșit în față, au felicitat-o pe dirigintă cu 8 Martie, care a trecut și zic că au o surpriză și pentru noi, fetele. Cică " Nu v-am luat vouă chiloți tanga cum creadeați voi, dar am făcut ceva cu mâinele noastre". Și au început să ne cheme la ei, să ne pună câte o brățară pe mână, făcută chiar de mânuțele lor.
Am rămas foarte impresioanată..chiar nu-mi pot imagina băieții din clasă stând și făcând brățări pentru noi, fetele, care îi enervăm :)))
 Fiecare brățară, e unică, căci băieții s-au străduit să aleagă simboluri specifice fiecarei fete în parte. Și totuși, pe fiecare brățara este atașat o inimioară care zice "made with love"

Toată ziua s-a umplut cu căldură și beatitudine datorită acestei atenții. Le-am promis băieților că o voi purta la bal, și așa voi face ^_^

P.S.: e amuzant faptul că la majoritatea fetelor, ne sunt cam largi brățările, căci au fost făcute dupa mărimea mâinii lui Stas, dar nu-i pe asta, gestul e mega <3

sâmbătă, 11 februarie 2012

It's not all about the money...

       
           Have you ever felt worthless?..
               Where your days seem so dull&grey ....
                      No excitement.....
                           No glamour...  
                                No thrill...
                                     You feel little....
                                         As you compare yourself to people around you...
                                           Who are more successuful than you...
                                               Smarter than you...
                                                  Richer than you...
                                                     There's a feeling of worthlessness...
                                                         Suddenly, we are dissatisfied with our own lives
                                                            Why?
                                                        Some of the world's miserable people....
                                                     Are the rich & famous ones...
                                                  Money can definitely solve problems...
                                                But can also create problems too...
                                            Greed leaves you wanting more...
                                          Nothing physical in this World..
                                       Can bring long lasting happiness...
                                   That's why people get bored and want more....
                                 But some of the happiest people in the World...
                               Are the ones who don't earn very much...
                            They're probably just average joes...
                         Who just have enough  to get by..
                      They don't stand out in the crowd...
                    But they are rich with happiness...
                 Because they value the precious things that money can't buy...
               What if you don't stand out in the crowd...
             You can still be happy...
           You are not worthless....
              Big or small. You can make an impact too...
                 By being a good friend...
                     Spouse, parent or sibling...
                         Lending a shoulder to cry on...
                            Giving a warm hug...
                               Sincerity is priceless...
                                  Big or small gestures. We can all make a difference...
                                    Of course..                               
                                       There's nothing wrong with doing well in life...
                                          Just realise money isn't everything....
                                             People can get caught up wanting things they don't have...
                                               But everything you have now...
                                             Is possibly all you'll ever need...
                                         To give you true happiness.....
                                      After all...                    
                                   It's not about the food you eat...
                               It's the people who eat with you by your side that matters....


Inspiration: Bubzbeauty

                                                   

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

File pierdute...


    Demult nu am scris pe blog...nu pot zice cauza exactă, poate chiar nici nu am scuză. Aș vrea să vorbesc despre ceva poate banal  și totuși special. Stupid și totuși profund. Nu o să dezvălui ce anume, căci ea nu poate fi clasificată într-un compartiment anume, dar sunt sigură că o să vă dați seama. Pot zice, cu multă tărie, că ea nu are sfârșit. O dată ce există cu adevărat, limitele îi sunt străine. Și mulți cântă despre ea, poate chiar prea mulți, care nici nu au cunoscut-o, dar presupun, visează la ea. Și pare atât de abstractă, încât oamenii se complică în ea sau chiar îi neagă existență sau o înjură. De fapt e atât de simplă...atât de simplă, încât complicată... Deseori o asociem cu frumosul, cu tot ce-i pur, cald, impecabil... Ea nu provoacă suferințe, durere, iar cei care plâng și dau vina pe ea, o confund cu altceva.... Oare e perfectă? Desigur, căci nu există prototipul perfecțiunii. Ea poate schimba lumea, timpul, gândurile... Nu-s o persoană religioasă, dar chiar mă uimește cum fiecare nu-i fericit complet, până nu găsește omulețul cela, care să-l facă să se simte perfect, din toate punctele de vedere. Și poate până la urmă nu-l găsește, căci lumea e așa mare și diversă, iar timpul e așa scurt, dar mereu...inconștient, o caută în fiecare persoană, în fiecare vis, cântec, versuri....Chiar cred, că DOI fac UNUL. Și nu se iau în calcul eșecurile, prin care trecem ca să găsim sufletul pereche. Poate, chiar sunt mari, fatale...dar și perfecțiunea, în astfel de lume, cere mari sacrificii. Iar dacă nu o găsim, din disperare începem s-o imităm și uneori atât de excelent o imităm, încât chiar NOI începem să credem în ea...



marți, 20 decembrie 2011

Nu sunt sincera, caci de fapt...



Vreau să-mi iau chitară, să mă învăț a cânta, chiar dacă nu am auz muzical... de fapt vreau să-ți cânt o serenada, în timp ce tu te amuzi pe seama mea...
Vreau să desenez în contiunu un portret...de fapt vreau să te văd  zâmbind atât timp cât te pictez....
Vreau să realizez cea mai complicată coafură pe mine...de fapt vreau să te joci în părul meu, încercând s-o mi-o strici....
Vreau  să alerg în fiecare dimineață.... de fapt vreau să devin mai rezistentă atunci când alergi să mă prinzi, pentru a prelungi momentul la nesfârșit....
Vreau  să gătesc  ceva, care să nu fie comestibil....de fapt vreau să facem împreună ceva gustos...
Vreau  să mă machiez strident...de fapt vreau să-mi ștergi fața, preferându-mă naturală...
Vreau  să dansăm  împreună....de fapt vreau să-ți simt cât mai aproape bătăile inimii...
Vreau să-ți citesc în glas o carte... de fapt vreau să-mi închizi gura cu buzele tale....
Vreau să te privesc cum lucrezi... de fapt aștept să lași totul și să ma cuprinzi....
Vreau  să strig ca o nebună în stradă... de fapt nu pot controla explozia de sentimente din interior...
Vreau  să ningă afară...de fapt vreau să gustăm fulgii ca doi copii...
Vreau să-ți fac dezordine în cameră... de fapt aștept să aud fraza “Se vede că ai o fost aici”...
Vreau să numărăm stelele... de fapt vreau să le privatizăm împreună, punându-le câte un nume...
Vreau să te sărut doar 2 secunde... de fapt vreau sa te fac să mă tragi la tine pentru un alt sărut...
Vreau să ne prindă ploaia pe drum... de fapt vreau să mă cuprinzi strâns pentru a mă încălzi...
Vreau să mă cerți pentru că ți-am stricat căștile... de fapt  vreau să anulez muzica străină, atunci când o avem pe a noastră proprie...
Vreau să-ți probez hainele... de fapt vreau să-ți las parfumul meu...
Vreau să-ți șoptesc ceva.... de fapt vreau să-ți mușc ușor urechea...
Vreau să sting lumina... de fapt vreau mai puțin să te văd și  la maxim să te simt...
Vreau să  mă fotografiezi ore în șir... de fapt vreau să prinzi reflexia ta în ochii mei...
Vreau să privim un film mult-așteptat... de fapt vreau să-ți ascult comentariile amuzante...
Vreau să greșesc atunci când îți citesc versurile... de fapt vreau să te aud pe tine rostindu-le...
Vreau să mă prefac că dorm... de fapt vreau să mă trezești cu atingerile tale...
Vreau să întârzii la întâlnire... de fapt vreau să te surprind pe la spate...
Vreau să te îndulcesc cu ciocolată... de fapt vreau să te murdăresc pe față și apoi să te sărut...
Vreau să uit ceva la tine... de fapt caut pretext să te revăd...
Vreau  să te văd fericit.... de fapt vreau să fiu o parte din fericirea ta...


                         *******Special dedication*******

vineri, 2 decembrie 2011

Detest limitele

Se zice că fiecare dintre noi trebuie să-și aleagă un domeniu în care să activeze și să fie cel mai bun în el...Dar de ce unul dar nu mai multe? 
  Mie, personal, îmi displac limitele...mă simt sugrumată dacă mă opresc la un singur lucru. Vreau să cunosc mai multe, vreau să știu mai multe, căci de una sunt sigură: sunt limitată de viață, iar acest fapt nu poate fi schimbat (doar dacă găsesc elixirul vietii). Din acest motiv vreau să mă dezvolt...Mi-am dat seama că există prea multe chestii frumoase în această  lume, care pur și simplu nu-mi permit să mă limitez doar la una singură. 

  Sunt atâtea culori, tradiții, stiluri, cântece, țări, cărți, peisaje care nu merită să fie trecute cu vederea. Într-adevar, timpul ne presează mereu și deseori nu ne permitem să facem lucruri mici, neînsemnate poate, dar care provoaca acea satisfactie și împlinire pură.

      Dorești să cânți?
Cântă

      Dorești să desenezi?
Desenează o data

        Dorești să dansezi?
Dansează fără   jenă

        Dorești să scrii?
Scrie romane

  Dar nu te opri doar la idee și dorință, cât simți că sângele pulsează în venele tale, debarasează-te de constrângeri și realizează, creează, spune, lasă o urmă.....

          

duminică, 20 noiembrie 2011

Cine mă întâlnește acasă

   Așa arăta Linda cu circa 5ani în urmă. Când prima dată am ținut-o in brațe, era doar un pufuleț alb cu o coadă ca o virgulă și avea niște piciorușe care abia se vedeau. Ochișorii ei parcă te implorau să o mângâi și eu nu rezistam de atâta dulcegărie ^_^
   Acum e mai mare, dar totuși nu încetează să mă înmoaie prin caracterul ei deosebit.