Nu știu cum voi, dar eu mă simt mega împlinită atunci când fac un omuleț să zâmbeasc. Uneori am senzația că exagerez în fapte și realizez asta, dar nu mă pot opri. E ceva straniu care nu-mi pot explica. Poate pentru unii care nu mă cunosc, ajung un clovn...dar de fapt nu, procedez astfel doar în prezența persoanelor care le cunosc și au simțul umorului. De fapt mă simt liberă și încerc să exprim această libertate prin orice acțiune și vorbă. Ultima vreme realizez că timpul trece prea repede și încep să apară schimbările vieții...pauze, despărțiri,responsabilităti, însă rămân amintirile vii în memoria noastră. Vreau să colorez fiecare moment posibil cu energie pozitivă, și doar alături de persoanele dragi sau pur și simplu simpatice, căci recent am realizat că repede mă îndrăgostesc de prezența unor omuleți care pentru prima dată îi văd, dar prin câmpul lor magnetic mă atrag din prima.
Postare inspirată de afecțiunea pentru prietenele mele din copilărie, în special Dana, care recent a împlinit 19anișori <3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu