Targ de cadouri

Astăzi am fost la un tîrg de cadouri, plin de culori și căldură. Atâtea chestiuțe frumușele încât nu știai ce să alege, căci tot îți plăcea

Ciclul unei relatii de cuplu

Și erau zile pline de soare, când puteam să ne rătăcim ore întregi prin pădure, pe străzile orașului și nici nu observam că deja e seara...că deja ar trebui să ne despărțim pentru a ne revedea următoarea zi...Obișnuiam să vorbim mult, chiar prea mult, ne jucam de fapt cu cuvintele, în așa fel încît trezeau fiori de plăcere și beatitudine..puteam doar să ne privim, să ne prefacem că am observat ceva  și apoi din nou  să ne intersectăm privirile...erau zilele primelor apropierii, a vorbelor dulci, de fapt nu ne puteam sătura să ne tot descoperim unul pe altul..

 

Și erau zile cînd petreceam timpul cu prietenii, râdeam, glumeam, ne jucam în diverse jocuri stranii, ne debarasam de rutină și savuram spiritul companiei..eram împreună, eram cu toți ceilalți...

Și erau zile când nu ne puteam dezlipi de camera....ceai, filme pe jumătate privite, ne savuram din atingeri mai mult, adormeam alături, mă trezeam și așteptam să deschizi ochii tu...ne plăcea să lenevim mai mult, dar leneveam împreună...și când ne despărțeam, parfumul celuilat ne urmărea pe fiecare...

Și erau zile când ne vedeam prin oraș, într-o cafenea și povesteam cum ne-am petrecut FIECARE ziua, ce-am văzut nou, ce planuri avem în următoarele zile...tăceam...ne sărutam...ne legam de un obiect și îl discutam..tăceam..ne sărutam..și ne despărțeam din priviri mai mult...

Și erau zile când aveam multe de făcut, activități peste activități...oameni noi, interacțiuni, ne grăbeam să ajungem la diverse evenimente și finisam ziua acasă, cu un ceai cald și un film bun...ne salutam pe internet, căteva minute ne arătam interesați de ziua fiecăruia, planificam poate o ieșire în doi, dacă gaseam timp și apoi noapte bună...

Și erau zile frumoase, plăcute, cu mult zâmbet, petrecute separat...

Un ciclu de relație frumoasă, care la un moment dat s-a întrerupt...fără a avea un motiv anume..și de ce? că așa se obișnuiește să se întâmple la majoritatea? Se ajunge la clipa când ziua s-a finisat, și noi nici nu ne-am interesat de persoana iubită...când o dată nu ne puteam sătura de prezența fiecăruia și o ziua părea prea scurtă pentru noi...

Și de fapt niciunul dintre noi nu s-a schimbat, avem aceleași calități care ne-au atras de la bun început, suntem aceleași persoane...ATUNCI? care e problema? care e soluția? când ajungem în astfel de moment așteptăm doar soluții și să fie din partea persoanei de alături, și astfel așteptăm amîndoi, în final ne despărțim..căci ne-am săturat să tot așteptăm schimbări care întârzie să apară de la persoana iubită...

În final, iubitul/iubita ajunge să fie un alt iubit/iubită din viața noastră.

Mecanism de ignorare

      Si de ce sa nu recunosc ca egoismul uman persista peste tot si nu are limite in timp si spatiu... Poate si singura ma mir de mine, ca afirm asta, mai ales ca sunt cica asa pozitiva, energica si deschisa..in fine, poate si e o constatare de moment, dar tine de trecut si prezent...logic deja si de viitor...
    Cum poti o data sa tii tare mult la o persoana, sa sustii ca o iubeste mai presus ca orice, si peste un timp, nici sa nu te saluti cu persoana data pe strada...ce conteaza ce certuri ai avut cu ea, e prostesc sa arunci cu cuvinte frumoase, cand firea umana are un "mecanism de ignorare totala" atunci cand se loveste cu nasul de momente mai dificile... cica a facut cutare lucru(sau a zis), care a pus in pericol orgoliu meu, risc sa nu mai primesc ce primeam acum, so bye bye, de ce sa ma stresez, dar in final nu uit sa simulez o scena cat mai dramatica, sa scriu mesaje cat mai deprimate, ca sa nu zica ca nu's sensibila de loc...
 Si pana la urma cele mai pure si de invidiat emotii sunt temporare, chiar daca multi sustin ca sunt eterne...
aberatii....
poti sa ma faci sa cred ca ceea ce simti e adevarat, dar nu te voi crede, atat timp cat eu cred ca facem anumite chestii pentru anumite persoane deoarece avem avantaje din astea, nu deoarece suntem "tare, mega buni, si indragostiti"... iar ceea ce ramane la final, accentueaza si mai mult egoismul, si anume ca suferintele le comparam cu asa zisa "intensitate" a sentimentelor, cand de fapt ele reprezinta doar niste regrete superficiale pentru faptul ca nu vom mai primi acele avantaje, cu care ne-am obisnuit...





Autor: Indiferenta

Admiratie naiva...

De ce ar trebui să detii anumită informaţie într-un anumit domeniu atunci cînd apreciezi un anumit lucru?

Evident că oamenii din jur aşteaptă de la tine argumente puternice, bazate pe o cunoaştere vastă, cînd vine vorba să critici sau să-ţi expui parerea asupra la ceva.
Dar de ce nu aş putea pur şi simplu să admir "naiv" ? 
Să admir o pictura pentru simplu fapt că-i creaţia cuiva, fără a mă gîndi la curentele istorice care au influenţat-o sau dacă cromatica corespunde cu mesajul tabloului.....E superbă! e superbă deoarece cineva şi-a dat silinţa şi timpul său pentru a o realiza, s-a folosit de imaginaţia proprie, fără a copia pe cineva...

"Frumuseţea este o atitudine din interior, care se reflectă în ochi"

Imagination is more important than knowledge
                                                         Albert Einstein