Mecanism de ignorare

      Si de ce sa nu recunosc ca egoismul uman persista peste tot si nu are limite in timp si spatiu... Poate si singura ma mir de mine, ca afirm asta, mai ales ca sunt cica asa pozitiva, energica si deschisa..in fine, poate si e o constatare de moment, dar tine de trecut si prezent...logic deja si de viitor...
    Cum poti o data sa tii tare mult la o persoana, sa sustii ca o iubeste mai presus ca orice, si peste un timp, nici sa nu te saluti cu persoana data pe strada...ce conteaza ce certuri ai avut cu ea, e prostesc sa arunci cu cuvinte frumoase, cand firea umana are un "mecanism de ignorare totala" atunci cand se loveste cu nasul de momente mai dificile... cica a facut cutare lucru(sau a zis), care a pus in pericol orgoliu meu, risc sa nu mai primesc ce primeam acum, so bye bye, de ce sa ma stresez, dar in final nu uit sa simulez o scena cat mai dramatica, sa scriu mesaje cat mai deprimate, ca sa nu zica ca nu's sensibila de loc...
 Si pana la urma cele mai pure si de invidiat emotii sunt temporare, chiar daca multi sustin ca sunt eterne...
aberatii....
poti sa ma faci sa cred ca ceea ce simti e adevarat, dar nu te voi crede, atat timp cat eu cred ca facem anumite chestii pentru anumite persoane deoarece avem avantaje din astea, nu deoarece suntem "tare, mega buni, si indragostiti"... iar ceea ce ramane la final, accentueaza si mai mult egoismul, si anume ca suferintele le comparam cu asa zisa "intensitate" a sentimentelor, cand de fapt ele reprezinta doar niste regrete superficiale pentru faptul ca nu vom mai primi acele avantaje, cu care ne-am obisnuit...





Autor: Indiferenta