"Nu vroiam mai mult, deși am văzut soți care își mărturisesc unul altuia cât de mult se iubesc chiar ocolindu-și privirile, fără să mai spun că atunci când li se întâlneau ai fi crezut că o lumină, ca să zic așa, sepia cădea asupra lor și îi învăluia; o șoaptă, un mic gest, o tăcere a unuia din ei drept răspuns, totul era atât de intim și în același timp detașat, încât, privindu-i, nu te puteai stăpâni să nu te întrebi: care e de fapt starea normală a oamenilor, a noastră, sau a ăstora? și să ai o clipă bănuiala că a lor este, și să te simți micșorat. "  

("Cel mai iubit dintre pământeni" de Marin Preda)